Cu mult înainte de anul 1800, Ruginoasa era una din cele mai frumoase moșii boierești din Moldova, întrecând prin întindere și bogății Stânca Roznovanului, de lângă Iași, și Pașcanii Cantacuzinului. Palatul, care astăzi adăpostește Muzeul Memorial A.I.Cuza, a fost construit în primul deceniu al secolului al XIX-lea de vistiernicul Săndulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reședințe pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi.
În anul 1862 moșia a fost cumpărată de Alexandru Ioan Cuza. Devenit pentru scurt timp reședința primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan I, Palatul de la Ruginoasa — comparativ cu alte construcții din Moldova ridicate în aceeași epocă, ocupă un loc cu totul aparte atât din punct de vedere istoric, cât și arhitectural.
„‘Aici, în palatul boieresc și mai apoi domnesc, s-au petrecut o serie de evenimente importante din istoria țării, între care trebuie să amintim întâlniri ale revoluționarilor români de la 1848 și plămădirea unora din îndrăznețele reforme din anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza. La acestea trebuie adăugate legătura domnitorului față de moșia și Palatul de la Ruginoasa, precum și afecțiunea lui pentru oamenii de aici. Castelul luxos, cu mobilier scump, adus din străinătate, era plin de lume, de viață și de veselie, în special în timpul verii, când boierii stăteau la țară, sau iarna când veneau la vânătoare. Ruginoasa era paradisul Elenei Cuza, ea îi scria adesea mamei sale, la Solești, că numai acolo se simte fericită și bine dispusă. Nu se mai sătura de farmecul acelei minunate așezări de la țară, care o încânta și o vrăjea la tot pasul și în toată clipa cu fiecare colț din casă. Aici, Doamna Elena a crescut cu mult drag pe cei doi copii ai lui Cuza și înfiați de ea: prinții Alexandru și Dimitrie. În testamentul lui Alexandru Ioan Cuza, toată averea lui era lăsată fiilor, ca singuri moștenitori, Elenei Cuza lăsându-i „usufructul unei a treea părți”, a explicat profesorul muzeograf Simona Ionescu.
Din anul 1890 și până în anul 1900, proprietatea Palatului și moșia Ruginoasa revin prințesei Maria Moruzzi, soția prințului Alexandru. După moartea doamnei Elena Cuza, moșia și palatul Ruginoasa sunt donate spitalului ”Caritatea” din Iași, care înființează aici un spital de copii: „Cuza Vodă”.
În anul 1936 spitalul cedează actul de proprietate Regiei CFR care organizează în palat un spital TBC. Regia face modificări interioare necesare funcționării unui spital.
Distrus în timpul celui de-al doilea război mondial, palatul și-a recăpătat strălucirea arhitecturală și farmecul specific, după anul 1982, când a fost restaurat și amenajat ca Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza”.
Trupul neînsuflețit al domnitorului Al.I.Cuza a fost adus, în 1873, de la Heidelberg — Germania, și înmormântat la Ruginoasa, lângă biserică. În 1944, osemintele domnitorului au fost evacuate la Curtea de Argeș, preventiv, însă după război, deoarece biserica a fost grav avariată, osemintele au fost depuse la biserica Trei Ierarhi din Iași, unde se află și astăzi.
Lăcrămioara Stratulat, directorul Complexului Muzeal Național „Moldova”, a declarat că Muzeul Memorial ‘Alexandru Ioan Cuza’, edificiu care a fost principala reședință din Moldova a principelui Unirii, a făcut obiectul unui amplu program de restaurare în cadrul proiectului guvernamental „Reabilitarea Monumentelor Istorice din România” cu finanțare de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei. Această etapă a fost urmată de faza de reamenajare a expoziției de bază la standardele europene contemporane, cu scopul de a imersa vizitatorul contemporan în atmosfera aristocrației veacului al XIX-lea. Aceste lucrări au vizat refacerea integrală a interiorului palatului, așa cum a fost pe vremea când Elena Doamna a locuit aici. Costul lucrărilor este în valoare de aproximativ 7,8 milioane de lei.
După șase ani de lucrări de reabilitare, reconsolidare și reamenajare, Muzeul Memorial „Alexandru Ioan Cuza” a fost redeschis marelui public în februarie 2013, în prezența ministrului Culturii de la acea vreme, Daniel Barbu. În niciun an de zile de la inaugurarea deschiderii, Muzeul Memorial ‘Alexandru Ioan Cuza’ a fost vizitat de 18.000 de persoane.
„Din dorința de a transforma spațiul muzeal într-un spațiu accesibil tuturor categoriilor de public s-au introdus noi funcțiuni și elemente interactive precum info-touch-ul, plasme multi-touch, proiecții video, aceste noi funcțiuni își propun să suplimenteze informația vizuală. În acord cu noile cerințe, modalitatea de prezentare a informațiilor din fiecare încăpere s-a concretizat în diagrame de sală. Vizitatorul va intra în contact pentru prima oară, urmând circuitul expozițional cu o serie de elemente noi, printre care amintim: proiecția holografică a Domitorului Al. I. Cuza care îl înfățișează pe acesta în mărime naturală rostind câteva din celebrele sale discursuri”, a spus profesor muzeograf Simona Ionescu.
Puțini știu că în apropiere de Palatul Cuza se află Hanul domnesc, cândva un mare han unde Mihai Eminescu a scris poemul „Făt—Frumos din tei”, iar Vasile Alecsandri poezia ”Dridi”. Căile de înfăptuire ale actului „Unirii’, după cum povestește Simona Ionescu au fost amplu dezbătute de criticul Garabet Ibrăileanu alături de Constantin Stere, Petre Carp, Botez, Lucrețiu Pătrășcanu, George Topârceanu. La Hanul domnesc au poposit și Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, Nicolae Iorga, A.D.Xenopol, Petre Andrei, Petru Poni, Dimitrie Gusti, Tudor Arghezi. Acum Hanul e o ruină, în perioada regimului comunist încercându-se o renovare în stil propriu.
„În orânduirea feudală, Șaua de la Ruginoasa prilejuia o bună trecere dinspre Iași spre Valea Șiretului și de aici spre Baia, Suceava sau spre munți. Prin mijlocul satului trecea drumul principal care lega partea de răsărit cu cea de apus a Moldovei. Oastea în timp de război sau populația în timp de pace își găseau loc pe aici. Așezat pe drumul comerțului și al poștalioanelor domnești, satul a fost loc de staționare pentru negustorii și cărăușii care transportau mărfuri. Pentru popasul călătorilor s-au construit de-a lungul timpului câteva hanuri. Marele han din inima satului are o vechime de câteva sute de ani, fiind construit cu mult înaintea palatului. Aici făceau drumeții popas de noapte. Rădvanele, poștalioanele și căruțele umpleau toloaca din față. Noaptea, călătorii se strângeau în jurul meselor, începând să curgă, la un pahar cu vin de Cotnari, poveștile și povestirile populare. Adeseori, când vinul era proaspăt scos din beciurile de sub han, începea veselia și cântecul alături de lăutari și hangițe oacheșe”, povestește profesor muzeograf Simona Ionescu.
Condica Șcheiană sugerează data când Ruginoasa a intrat în posesia familiei Sturză. Tatăl lui Sandu Sturză, al cărui nume pare a fi Ion, a cumpărat „satul întreg Ruginoasa cu vecinii” de la Constantin Ducă Voievod (1693-1695). În manuscris se afirmă că satul era „de la neamul nostru Prăjești”.
„Așezat pe drumul comerțului și al poștalioanelor domnești, satul a fost loc de staționare pentru negustorii și cărăușii care transportau mărfuri. Pentru popasul călătorilor, s-au construit, de-a lungul timpului, câteva hanuri. Marele han din centrul satului, are o vechime de câteva secole, fiind construit cu mult înaintea Palatului și a Bisericii. Anul construirii hanului de la Ruginoasa nu se cunoaște, însă se știe că în timpul domniei lui Vasile Lupu, se reorganizează transporturile de persoane cu căruțele de poștă speciale. În acest caz, hanul de la Ruginoasa, devine și stație de poștalioane. Se poate trage concluzia că el exista deja. Nu se cunosc nici ctitorii săi. Se crede că a fost construit la inițiativa unui întreprinzător, care și-a dat seama de vadul comercial deosebit de bun”, mai spune profesor muzeograf Simona Ionescu.
Poveștile bătrânilor din sat spun că demult, când satul era atacat și prădat de diverse hoarde, locuitorii satului se refugiau prin tunel, la adăpostul palatului.
În 1905, hanul fiind incendiat, a fost refăcut fără a se mai construi etajul. S-a refăcut podul cu acoperișul în șarpantă, acoperit cu draniță, iar ferestrele podului au fost refăcute sub forma arcurilor frânte, tip gotic, fiind vizibilă influența Palatului gotic din apropiere.
„Hanul de la Ruginoasa nu a fost unul oarecare, ci unul binecunoscut în Moldova. Despre acest han se fac și se desfac istorii felurite. Aici se zice că ar fi apărut și tânărul de Verești care a fugit cu preafrumoasa soție a boierului Balș, din Dumbrăveni, la care era în slujbă și tatăl lui Eminescu. Se istorisește că tânărul Mihai Eminescu, impresionat de romantica poveste de dragoste, ar fi venit la Ruginoasa pe urmele tinerilor îndrăgostiți și la han ar fi scris vestitul poem Făt—Frumos din tei. Tot la Ruginoasa, la han, ar fi sosit și Vasile Alecsandri, scriindu-și poezia Dridi”, a precizat muzeograful Simona Ionescu.
„Multe despre povestirile despre Cuza-Vodă, își au fundalul, în încăperile primitoare ale hanului sau ale palatului. Se spune că domnitorul deghizat avea plăcerea de a merge la han pentru a afla despre necazurile poporului, pentru a-l prinde pe hangiu cu „ocaua mică’. După înmormântarea lui Cuza la Ruginoasa, se crease tradiția de a se face pelerinaje anuale la mormântul său. Astfel la han poposeau diferite personalități, dar și foarte multă lume”, a mai declarat Simona Ionescu.
Acum Ruginoasa reprezintă un pios loc de pelerinaj, luminat de amintirea celui care a fost Alexandru Ioan Cuza, primul principe domnitor al României moderne, simbol viu al Unirii din 1859. Aceasta pentru că, așa cum spunea M. Kogălniceanu, cu prilejul înhumării din 1873, „câtă vreme va avea țara aceasta istorie, cea mai frumoasă pagină va rămâne aceea a lui Alexandru Ioan Cuza”.