Un păr din localitatea ieșeană Ciohorăni reușește să uimească an de an localnicii și pe cei care trec prin sat întrucât acesta rodește și la cei 607 de ani. Părul lui Sticea, așa cum este cunoscut el, deține recordul de cel mai bătrân pom fructifer din lumea, iar teiul hibrid de la Mănăstirea Bârnova, vechi de 674 de ani, este unul dintre cei aproximativ 400 de arbori seculari care se află pe teritoriul județului Iași.
Dr. ing. Ion Lupu, de la Asociația Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu”, a declarat pentru AGERPRES că în județul Iași sunt 387 de arbori seculari, 224 dintre aceștia fiind declarați arbori monument, iar 160 sunt avizați de Academia Română și propuși pentru o astfel de clasificare. Majoritatea acestora sunt stejari sau tei.
„Numai în municipiul Iași sunt 240 de arbori seculari, dintre care 218 sunt specii indigene. Cel mai vârstnic copac din județ este teiul hibrid de la Mănăstrirea Bârnova, un lăcaș de rugăciune amplasat la numai zece kilometri distanță de Iași, care are 674 de ani. Când teiul hibrid avea aproximativ 57 de ani și circa 14 centimetri în diametru, Iașiul a fost menționat ca structură urbană în timpul domnitorului Alexandru cel Bun (1408).
Teiul din Bârnova a fost martor la unele invazii străine precum jaful tătarilor din anul 1513 sau incursiunea polonezilor din 1686. În anul 1603, în timpul domnitorului Ieremia Movilă, aici exista o mănăstire, cu o bisericuță din lemn. Între anii 1626 și 1629, sub domnia lui Miron Barnovschi Movilă, când teiul hibrid avea aproximativ 275 de ani și 82-83 centimetri în diametru, a fost zidită biserica Mănăstirii Bârnova. Ceva mai târziu, în perioada 1661-1666, domnitorul Eustratie Dabija a încheiat edificarea mănăstirii, unde a și fost înmormântat, alături de fiica sa.
În timpul domnitorului Grigore al II-lea Ghica (1728), când teiul avea circa 377 de ani și 113 centimetri în diametru, orașul Iași a fost afectat grav de o epidemie de friguri. Domnitorul și toată curtea lui s-au refugiat pentru o vreme la Mănăstirea Bârnova, prilej cu care au fost refăcute clădirile din incintă și s-a amenajat zidul împrejmuitor din piatră. Așadar, Mănăstirea Bârnova a devenit atunci ‘capitala’ Moldovei, iar teiul a ajuns să-i apere de soare pe domnitor și pe familia acestuia sau, altfel spus, a devenit un ‘tei domnesc'”, povestește dr. ing. Ion Lupu.
Vârsta teiului hibrid natural are la baza calculului „lățimea medie a inelului anual de creștere în grosime”, de 1,5 mm/an, lățime extrasă din trei lucrări, dintre care una se bazează pe secționarea și măsurarea unui număr de 1.650 de tei din România, în anul 1950.
Un alt arbore secular aflat în județul Iași este părul lui Sticea, din localitatea Ciohorăni, aflată la câțiva kilometri de celebrul Han al Ancuței. Veritabil și impresionant monument al naturii, la cei 607 de ani ai săi, părul lui Sticea este considerat a fi cel mai bătrân pom fructifer din lume, declară președintele Asociației Dendro-Ornamentale „Anastasie Fătu” din Iași.
Până la jumătatea secolului XX, părul lui Sticea se afla la marginea vestică a satului Ciohorăni. Având vedere spre Valea Moldovei, pomul putea fi folosit ca „post de observație” în timpul invaziei hoardelor tătare.
„În anul 1717, când părul avea aproximativ 307 ani și o înălțime de aproximativ un metru, tătarii, traversând Valea Moldovei și Pasul Tihuța, au ajuns în Maramureș, aproape de Baia Mare, unde au fost înfrânți de țăranii din Șișești și Cavnic. Aici, în 1852 a fost ridicat un obelisc de 7,2 m înălțime cu inscripția în latină ‘În anul 1717 până aici au ajuns tătarii’. Deci este posibil ca acest venerabil pom fructifer să fi servit ca post de observație, de unde i-a rămas și numele. Deși în prezent starea pomului fructifer este precară din cauza ciupercilor parazite, care în decursul timpului au creat o scorbură înaltă de șase metri, acesta încă mai rodește”, explică dr. ing. Ion Lupu.
Tot în Ciohorăni se află un alt arbore secular, un tei în vârstă de 420 de ani.
Mult mai „celebri” sunt „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou, din Iași, care are are o vechime de 540 de ani, după cum susține președintele Asociației Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu”, și „Plopii fără soț”, care au o medie de 302 ani. De asemenea, un platan de la Mănăstirea Bucium are 450 de ani, iar un plop negru din localitatea Sculeni, 410 ani.
„Când teiul din Parcul Copou avea vreo 70-80 de ani, fiii domnitorului Vasile Lupu (1634-1653) au trecut de multe ori pe aici pentru a se juca și hârjoni sub supravegherea pădurarilor și oamenilor de la curte. Grădina Copou din Iași a fost amenajată mult mai târziu, în timpul aplicării Regulamentului Organic (1833-1840), de un arhitect german care a fixat centrul parcului în apropierea acestui tei, oferindu-i astfel un loc privilegiat. În timpul șederii sale la Iași, Mihail Eminescu a găsit teiul pe când avea vârsta de aproximativ 300 de ani. Timp de trei ani, în perioada 1874-1877, Mihai Eminescu obișnuia să se așeze la umbra teiului pentru a citi o carte sau privi visător la peisajul înconjurător. După plecarea poetului la București, ieșenii, obișnuiți cu prezența poetului lângă acest copac, a numit teiul din Parcul Copou — teiul lui Eminescu”, menționează dr. ing. Ion Lupu.
Și astăzi zeci de autocare cu turiști din țară și străinătate opresc pe Dealul Copoului din Iași pentru a privi plini de nostalgie teiul lui Eminescu din Copou. În preajma zilelor de 15 ianuarie, când se celebrează nașterea poetului Mihai Eminescu, și 15 iunie, ziua decesului acestuia, grupurile de excursioniști organizează manifestări literar-artistice în fața bustului și a teiului secular.
La fel de vizitat este și grupul de plopi albi din zona Bucium, aflată la periferia Iașiului, care a devenit cunoscut după ce Mihai Eminescu a scris poezia „Pe lângă plopii fără soț”, publicată în august-septembrie 1883 și apoi în volumul Poesii (1884). În 1973, plopii rămași au fost declarați monumente ale naturii. De-a lungul timpului, copacii au fost loviți de trăsnet ori s-au uscat, în prezent mai existând doar 15 plopi. Vârsta medie a grupului este de 302 ani și oscilează între 233 de ani și 371 de ani.
„Din păcate, tulpinile lor au lemnul distrus aproape în totalitate de ciupercile xylofage, lemnul sănătos situat la periferie ocupă doar șapte centimetri. Căderea sau ruperea plopilor este cauzată de rafalele de vânt, când frecvența lor se apropie de frecvența arborilor, iar aceștia intră în rezonanță, precum viorile frecate de arcuș, și cad”, spune cu tristețe dr. ing. Ion Lupu.
Declarat monument al naturii și monument al istoriei, unul dintre martorii tăcuți ai Unirii Moldovei cu Țara Românească este castanul de la Vișan. La umbra castanului, a cărui vârstă este acum de 250 de ani, unioniștii Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri, Dimitrie Ralet, Constantin Hurmuzachi, Petre Mavrogheni, părintele arhimandrit Neofit Scriban, Costachi Rolla și Emilian Florescu s-au întâlnit în curtea familiei generalului Chersin, comandantul regimentului militar din dealul Copoului, pentru a pune la cale în mare taină, sub coroana impunătoare a castanului în floare, Unirea Principatelor Române.
Cu acest prilej, Vasile Alecsandri a compus pe loc și a recitat poezia „Jurământ”, care a devenit jurământul de credință al unioniștilor ieșeni: „Sub acest măreț castan /Noi jurăm toți în frăție / Ca de azi să nu mai fie / Nici valah, nici moldovean! Să fie numai români / Într-un gând, într-o simțire / Și să ne dăm mâni cu mâni / Pentru-a țării fericire!”
De curând, în curtea unei biserici din Iași a fost descoperită o glădiță (gleditsia triacanthos), o rudă a salcâmului, care la cei 320 de ani ai săi ocupă primul loc pe plan național, în privința vârstei.