Primul animator al vieții artistice și culturale din Moldova, Gheorghe Asachi, a jucat cea dintâi piesă în limba română, ”Mirtil și Hloe”, o pastorală într-un act prelucrată după Gessner și Florian.
În 1832, o
trupă franțuzească a remodelat în sală de teatru casa doctorului Peretz, sub
numele de ”Théâtre de varietés”, iar la 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a
pus în scenă, spectacolul în limba română ”Serbarea păstorilor moldoveni”.
”Actorii” acestui spectacol erau Gheorghe Asachi, Vasile Alecsandri, Matei
Millo, Mihail Kogălniceanu, Al. Mavrocordat, N. Docan, Scarlat Vărnav și alți
fii de boieri.
Primele spectacole ale Teatrului Național Iași, înființat în 1840, sub conducerea
lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu (conducerea
trupei românești: Costache Caragiali), s-au desfășurat în acest ”Théâtre de
varietés”, până în 22 decembrie 1846, când a fost inaugurată noua sală a
Teatrului cel mare de la Copou, în casa boierească a lui Mihail Sturdza.
Stagiunile 1849-1850 și 1851 și 1852 au fost stagiunile triumfului lui Matei
Millo, însă au apărut și dificultăți de ordin administrativ, precum schimbările
mult prea dese ale conducerii, ori social — epidemia de holeră. Din 1866,
Guvernul a acordat o subvenție de 50 000 lei Primăriei din Iași, devenind
administratorul Teatrului moldovenesc. Rezultatele slabe au hotărât numirea
unui director profesionist, respectiv actorul N. Luchian care a angajat, pe lângă
actorii ieșeni, și trupa bucureșteană a lui Mihai Pascaly.
Istoria clădirii Teatrului Național din Iași este legată de un eveniment mai
puțin fericit, respectiv distrugerea vechiului Teatru de la Copou în urma unui
incendiu devastator, în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888.
Demersurile pentru construirea noului teatru au durat până în 1894 când,
datorită insistențelor primarului, ale Consiliului comunal, precum și ale
deputatului Miltiade Tzoni, a fost aprobat contractul cu arhitecții vienezi
Fellner și Helmer, care și-au pus amprenta asupra mai multor orașe, precum:
Viena, Praga, Odessa, Darmstadt, Budapesta, Timișoara, Cernăuți, Carlsbad, Cluj
sau Berlin.
De execuția construcției s-a ocupat o societate bucureșteană, iar uzina
electrică și cea termică au fost realizate de o societate berlineză. De
subliniat este faptul că de la uzina electrică s-au alimentat primele
instalații de iluminat public din Iași (iluminatul Pieței Teatrului cu 12 lămpi
electrice cu arc voltaic), care a constituit începutul electrificării orașului
Iași. Lucrările de construcție au durat doi ani.
Ceremonia inaugurării s-a desfășurat în zilele de 1 și 2 decembrie, și a
cuprins spectacolul ”Uvertura Națională” de Flechtenmacher, vodevilurile
”Muza de la Burdujeni” de Costache Negruzzi și ”Cinel-cinel” de Vasile
Alecsandri și comedia în versuri ”Poetul romantic” de Matei Millo. Venitul
primei seri a fost distribuit săracilor din Iași, iar venitul celei de-a doua a
revenit artiștilor Societății dramatice din Iași.
Teatrul
Național din Iași a primit în 1956 numele poetului și omului de teatru Vasile
Alecsandri.
Clădirea a fost inclusă, în 2006, în proiectul ”Reabilitarea monumentelor
istorice din România”, intrând într-un amplu proces de consolidare și
restaurare. La 5 octombrie 2012 a avut loc inaugurarea noii clădiri, cu
premiera spectacolului ”Iașii în carnaval” în regia lui Alexandru Dabija.
Totodată, clădirea a fost inclusă pe Lista Monumentelor Istorice.
Clădirea Teatrului Național, veritabilă bijuterie arhitectonică, adăpostește adevărate monumente de artă. Sala Mare cu 750 de locuri organizată în stal, loje și balcon impresionează prin rafinamentul, fantezia și somptuozitatea ornamentelor de inspirație barocă și rococo, fie că este vorba despre reprezentările sculpturale sau picturale. Cele 1 418 lămpi electrice și candelabrul cu 109 becuri din cristal de Veneția luminează teatrul cu o personalitate arhitectonică unică.
Cortina principală, pictată de maestrul vienez Lenz și terminată de unul din discipolii săi, a fost concepută sub forma unei alegorii a vieții cu cele trei vârste în plan central, la dreapta fiind imaginată simbolic Unirea Principatelor; partea stângă, pictată de ucenicul lui Lenz este diferită de rest prin stil și culoare.
Plafonul și cortina de fier au fost pictate de Alexander Goltz. Cortina de fier prezintă motive ornamentale dispuse simetric, iar plafonul, o adevărată operă de artă, a avut ca tematică ”Povestea”, reprezentată figurativ prin alegorii paradisiace, nimfe și îngeri încadrați de o stucatură rococo. Tot pe plafon, deasupra fosei orchestrei, se află stema celor patru provincii reunite, cu însemnele heraldice ale fiecăreia, iar din stema regală aflată într-un plan paralel, cel mai vizibil este sceptrul, însemnele regale fiind îndepărtate după abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947.
Alături de Sala Mare, Teatrul Național mai dispune de sala ”Uzina cu Teatru”, cu o capacitate de aproximativ 100 de locuri și care se află în clădirea anexă a instituției culturale, Sala Studio ”Teofil Vâlcu”, cu o capacitate variabilă de locuri (50-100), în funcție de spectacol, și mai noua — Sala Teatruł (Teatru la Cub). Sala a fost inaugurată în luna octombrie 2008 și a câștigat Premiul Național pentru Arhitectură, oferit de juriul Bienalei de Arhitectură din 2008. Sala dispune de 150-180 de locuri, în funcție de spectacol.
Mihail Pascaly, Mathilda Pascaly, Matei Millo și mai târziu, Grigore Manolescu, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Aglae Pruteanu sunt marile nume ale scenei ieșene care au făcut posibilă existența acestei instituții de cultură.
Le-au continuat renumele și faima actorii Aurel Ghițescu, Anny și Bruno Braeschi, George Popovici, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Mihai Grosariu, Ștefan Dăncinescu, Costache Cadeschi, Costache Sava, Miluță Gheorghiu, Ion Lascăr, Carmen Barbu; regizorii Aurel Ion Maican, Ion Sava, George Mihail Zamfirescu și scenograful Theodor Kiriacoff.
Nu putem uita remarcabila implicare a personalităților de marcă ale lumii literare, în activitatea Teatrului Național de la Iași: A. D. Xenopol și Otilia Cazimir scriau cronici dramatice, iar Garabet Ibrăileanu făcea parte din comitetul de lectură. Și-au confirmat vocația și talentul de buni diriguitori ai acestei instituții cu un capital deschis spre universalitate: Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu, Ionel Teodoreanu, Iorgu Iordan, George Topârceanu, Andrei Oțetea sau N. I. Popa.
Trupa ieșeană este alcătuită, în prezent, din 33 de actori, printre care — Antonella Cornici, Călin Chirilă, Catinca Tudose, Constantin Avădanei, Daniel Busuioc, Emil Coșeru, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Petronela Grigorescu, Teodor Corban, Tatiana Ionesi, doi regizori — Irina Popescu Boieru și Ovidiu Lazăr, și un scenograf — Rodica Arghir, alături de compartimentele manageriale, administrative și tehnice, și de alți numeroși colaboratori și invitați pe proiect teatral. Numărul premierelor pe stagiune variază (8-10 titluri), cărora li se adaugă reluările spectacolelor de succes.