Cine urcă Dealul Copoului din Iași nu poate să nu remarce Casa cu turn, un imobil în care în cei peste 170 de ani de la construcția sa au locuit rând pe rând mari personalități ale culturii românești precum Mihail Kogălniceanu, George Enescu sau Mihail Sadoveanu.
Ferită privirilor curioșilor de o luxuriantă vegetație care lasă impresia de loc uitat de timp, plină de discreție, Casa cu turn, cum este cunoscut actualul Muzeu Mihail Sadoveanu, continuă să își păstreze aerul plin de mister.
Deși Mihail Kogălniceanu avea în oraș o casă spațioasă, care mai există și astăzi, el a decis să dea curs fanteziei sale și să își construiască o casă de vacanță în mijlocul viei de la porțile Iașilor. Visul s-a concretizat în 1842, prin construirea unei vile „cu ferestre nalte, arcuite, cu terase de piatră încununate de trandafiri acățători și c-un turnișor pătrat la un colț, pe ferestruicile căruia se uita cu ocheana la Ceahlău, în amurgurile curate de august”, cum avea să o descrie ulterior Mihail Sadoveanu într-un fragment din Strada Lăpușneanu. Aflat „într-o teribilă jenă financiară”, Kogălniceanu decide să închirieze pentru o perioadă Casa cu turn, iar în 1867, după ce se mută la București, să o vândă baronului austriac Neuschotz.
Primul Război Mondial îl aduce în casa din Copou pe George Enescu, care va locui aici timp de aproape trei ani, perioadă în care înființează orchestra ce-i poartă numele, și va finaliza simfoniile a II-a și a III-a. După ce a locuit câteva luni cu Enescu și soția acestuia, Maruca Cantacuzino, în anul 1919, Mihail Sadoveanu, care de nouă ani era director al Teatrului Național din Iași și făcea naveta la Fălticeni, unde locuia familia sa, decide să cumpere casa și își mută familia aici.
Casa de la Copou este unul dintre cele mai importante din istoria culturală interbelică a Iașiului și a culturii românești, fiind locul de întâlnire a scriitorilor ieșeni care activau la „Viața românească”. Fie că ieșeau în curtea casei pentru se juca volei, oină, nelipsitul șah, bridge, tarot sau alte jocuri de societate, fie că purtau discuții despre politică sau artă, adeseori aici puteau fi întâlniți Otilia Cazimir, George Topîrceanu, Păstorel și Ionel Teodoreanu, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sevastos, Grigore T. Popa, Demostene Botez, Sergiu Celibidache.
În anul 1936, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa scot, începând cu luna ianuarie, revista lunară „Însemnări ieșene”. Câteva luni mai târziu, Mihail Sadoveanu se mută la București pentru a prelua conducerea cotidienelor Adevărul și Dimineața. În perioada în care a locuit în Casa cu turn, Mihail Sadoveanu a scris 35 de volume de proză, printre care „Venea o moară pe Siret” (1925), „Hanul Ancuței” (1928), „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă” (1929), „Baltagul” (1930), „Creanga de aur”, „Locul unde nu s-a întâmplat nimic” (1933), și două dintre cele trei volume din „Frații Jderi”.
În 1950, Sadoveanu trece casa și cele șase hectare de teren în proprietatea Institutului Agronomic, care, la rândul său, o va transfera Academiei Române. În octombrie 1980, Casa cu turn devine Muzeul Memorial Mihail Sadoveanu.
Atmosfera de la acea vreme mai este păstrată încă de pianul la care obișnuia să cânte George Enescu, de biroul la care marele scriitor obișnuia să scrie, cărțile de tarot sau bridge, ori de măsuța din lemn de trandafir și piesele de șah ce încă mai așteaptă să vină cineva să facă următoarea mișcare. În așteptare de a-și afla aici odihna veșnică se află și marele prozator. „Oriunde m-ar purta valurile vieții, dumneavoastră știți că mă întorc aici așa cum albina, după ce explorează câmpia și cerul, se întoarce la roiul său fără de care nu poate trăi. Nădăjduiesc ca și popasul meu din urmă, cel definitiv, tot aici va fi”, spunea Mihail Sadoveanu în timpul discursului rostit în 1938 cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa de către Universitatea ieșeană.