Parcul Castelului Sturdza de la Miclăușeni, unul dintre cele mai frumoase parcuri dendrologice din țară

Divertisment

O mare varietate de arbori exotici sau ornamentali precum ginko biloba sau salcâmul japonez se alătură stejarilor sau frasinilor seculari, a căror vârstă variază între 250 și 300 de ani, sau stejarului în vârstă de aproape 400 de ani, pentru a forma unul dintre cele mai mari și mai frumoase parcuri dendrologice din țară, parcul Castelului Sturdza de la Miclăușeni.

Așezat pe vechea moșie boierească pe care domnitorul Alexandru cel Bun a dăruit-o în jurul anului 1410 unuia dintre membrii în Sfatul Domnesc, vornicul Miclăuș, în apropierea drumului mare medieval, Castelul de la Miclăușeni, cum este cunoscut, se află situat pe partea stângă a drumului european E 583 ce duce spre orașele Roman sau Piatra Neamț, și la 65 de kilometri depărtare de municipiul Iași.

Încă din timpuri străvechi înaintașii sturdzeștilor au avut inițiative frumoase de a organiza în jurul conacelor adevărate oaze de liniște și reculegere.

Alecu Sturdza și soția sa, Ecaterina, au împodobit vechiul conac al familiei și l-au înconjurat cu grădini, extinzând aleile cu flori, îndepărtând de conac casele țărănești și amenajând, după 1837, un frumos parc în stil englezesc cu diferite specii de pomi ornamentali nealiniați, autohtoni și „importați”, foarte rari, ajungând de altfel la 90 de specii. Vechimea arborilor atinge vârste cuprinse între 130 și 150 de ani, dar în parc se mai găsesc și stejari sau frasini a căror vârsta este de 250-300 de ani. Cel mai bătrân arbore este însă un stejar care are vârsta de aproape 400 de ani. 

Sturdza s-a ocupat și de achiziționarea a aproximativ 60.000 de cărți și manuscrise rare care au îmbogățit colecțiile conacului.

În perioada 1821-1823 a fost construită o biserică de curte, în apropierea castelului, care a fost înzestrată cu o frumoasă catapeteasmă în stil baroc și cu numeroase obiecte de cult valoroase. În partea de nord a pronaosului se află mormântul vornicului Alecu Sturdza Miclăușanu, cu un epitaf scris de Costache Negruzzi. În naos se găsește o cruce de argint, se păstrează fragmente din moaștele a 14 sfinți, precum și o părticică din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul. De asemenea, aici se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a făcut parte din paraclisul Mănăstirii Neamț. În prezent, Mănăstirea Miclăușeni activează ca mănăstire de maici.

În timpul Primului Război Mondial, castelul a adăpostit un spital militar. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți.

În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Comuniștii au desființat așezarea monastică în 1953, domeniul intrând în proprietatea statului. În perioada următoare, castelul a fost depozit militar de explozibil, patrimoniu al Ministerului Metalurgiei, al Sfatului Popular Regional Iași și al Universității „Al. I. Cuza” din Iași. Autoritățile comuniste organizau uneori petreceri în mansarda castelului. În anul 1960, Castelul de la Miclăușeni a devenit sediul Centrului de plasament pentru copii cu deficiențe mentale.

În decembrie 1968, ultimele imobile originale ale castelului au fost mistuite de un incendiu provocat de o țigară nestinsă. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereți, contribuind la degradarea progresivă a imobilului.

În anul 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, iar în toamna aceluiași an Centrul de plasament a fost mutat în localitatea Cozmești.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei a început restaurarea castelului și a dependințelor Palatului de la Miclăușeni, după ce în anul 2004 a obținut aproximativ 2,4 milioane de lei de la Banca Mondială. 

Regizorul Sergiu Nicolăescu a fost fascinat de peisajul de la Castelul Miclăușeni, motiv pentru care a decis să filmeze aici o parte dintre scenele din pelicula „Orient Expres”.

În prezent, cei care vor să viziteze Castelul Sturdza de la Miclăușeni pot găsi un complex turistic dotat cu 31 de camere de cazare dotate ultramodern, sală de sport, săli de seminarii și conferințe de 40 de locuri.