Muzeul Viei și Vinului din orașul Hârlău, județul Iași, prezintă istoria vinului din faimoasele podgorii din zonă – Vaslui, Rădăuți, Huși, Odobești, Panciu, Botoșani, Hârlău. Este structurat pe câteva coordonate etnologice fundamentale, menite să ofere repere din cultura vieții tradiționale românești, din zona Hârlăului.
Amplasat pe strada Logofăt Tăutu, nr. 7 din orașul Hârlău, muzeul este adăpostit de o clădire monument istoric datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ce a aparținut unui descendent al logofătului Ioan Tăutu. Clădirea a fost restaurată în anul 1900, iar între anii 1875-1983 a funcționat ca Oficiu Poștal, cunoscut drept „Casa Poștei”, printre primele din țară. După 1983 a trecut sub jurisdicția Primăriei orașului Hârlău fiind amenajat Muzeul de istorie și etnografie, iar din 1990 a trecut în administrarea Primăriei județului Iași. La sfârșitul anului 1999 a fost supus unui amplu proces de consolidare a structurii de rezistență, prilej cu care au fost date la iveală noi spații de la demisolul edificiului (umplute, anterior, cu pământ), demonstrându-se astfel că întregul demisol a fost locuit, ori servea drept spațiu de depozitare a alimentelor.
Muzeul Viei și Vinului din Moldova a fost inaugurat la 20 iulie 2006, oglindind prezența acestei băuturi în viața omului de la naștere până la moarte. Colecțiile sunt prezentate în zece săli structurate pe două nivele ale clădirii. Astfel, primele trei săli surprind prezența vinului, în cadrul momentelor importante ale vieții: nașterea cu botezul, nunta și moartea cu înmormântarea, fiind ilustrate tradițiile și obiceiurile moldovenilor, credințe și superstiții legate de vița de vie. Sunt prezentate obiecte originare, alături de sugerarea unor obiceiuri și credințe — practici mitico-magice specifice acestor momente.
În cea de-a patra sală este reconstituită atmosfera hanului sau ratoșului, cu masa cu picioarele tip capră, o poliță cu măsuri pentru băutură, piese de harnașament, piese de port, traiste și desagi ale călătorilor etc. Este locul unde se întâlneau, cel mai adesea, drumeții de altădată. Un loc special în cadrul acestei săli îl ocupă mijloacele de transport și de păstrare a vinului, prin intermediul cărora vizitatorii pot reconstitui imaginea străvechilor „drumuri ale vinului”: din cramă în pivniță, din pivniță în piață, târg, iarmaroc sau chiar peste hotarele țării.
Cea de-a cincea sală găzduiește un interior tradițional specific satelor vecine Hârlăului, cu toate elementele definitorii: vatra, colțul de pat, cel de masă și cel pentru păstrarea vaselor și alimentelor, cu mobilier, țesături și ceramică, reconstituind „universul domestic” al țăranului — producătorul vinului.
La demisolul muzeului se găsește, în cea de-a șasea sală, o parte din inventarul unei crame din vie, mare parte din piese fiind achiziționate dintr-o cramă din județul Vaslui. Această originală construcție avea rolul unui adăpost de noapte, dar și pe acela de depozit pentru uneltele, instalațiile și recipientele utilizate la munca în vie.
Sala a-VII-a este destinată obiectelor, care aduc în atenția vizitatorului credințe și superstiții, ce înconjurau vița de vie și vinul. Aici sunt expuse unelte folosite în vii (chitonogul, furca mare și cosorul), prin procedee muzeologice speciale fiind prezentate câteva obiceiuri și credințe de la sărbătorile din calendarul viticol (Sfântul Trif, Mucenici, Armindeni, Joile Oprite, Schimbarea la Față, Ziua Crucii, numită și Cristovul Viilor etc).
Holul de la demisol, sala a VIII-a, adăpostește instalații tehnice utilizate la tescuirea strugurilor. Sunt expuse cele cinci teascuri din colecția Muzeului Etnografic al Moldovei, de mare valoare prin ingeniozitatea lor. Aceste instalații, esențiale pentru obținerea vinului, păstrate în crame sau folosite direct în vii, ajută privitorii să-și contureze o imagine cât mai completă asupra viticulturii din Moldova.
Nu lipsesc obiectele necesare unor meșteșuguri conexe viticulturii, cum ar fi butnăritul, dogăritul expuse în cea de-a noua sală. Aici pot fi văzute multe dintre uneltele dogarului, dar și unele recipiente de lemn necesare depozitării, conservării șsi transportului vinului: butoaie, butoiașe, fedeleșe, ciubere, balerci s.a.
Ultima sală a muzeului, a zecea, este destinată unui alt meșteșug care avea multiple legături cu viticultura, olăritul. Sunt expuse oalele de pământ (bardăci sau căni) folosite cel mai adesea la băutul vinului, inclusiv de către boieri și domni. Pe lângă ceramica arheologică, pot fi văzute și obiecte ceramice ce formau așa-numitul „inventar viticol”: fierbători de vin și vase pentru păstrat și consumat vin (leici, ulcioare, ploști, căni mari și cănițe). De asemenea, este reconstituit un atelier de olar, fiind prezentate obiecte de ceramică smălțuită și nesmălțuită, roșie sau neagră și centrul de ceramică neagră de la Poiana Deleni.
Muzeul reușește să prezinte publicului, prin expoziția de obiecte etnografice și tehnică populară, precum și prin concepția de prezentare, imaginea vie a tradiției populare din zona Hârlău. Totodată, vizitatorii au ocazia să cunoască și să înțeleagă din poveștile vinului, cu misticul ce-l definește.